Somaţia de plată
Procedura
somaţiei de platã este o procedurã specialã, deci
derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor
prin care se solicitã obligarea debitorului la
plata unei sume de bani, în
mãsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii şi are ca
obiect obţinerea titlului executoriu într-un cadru procesual
caracterizat prin celeritate.
Această procedură este cea mai simplă şi mai uzuală
procedură care s-a elaborat ca urmare a necesităţii
simplificării procedurii de recuperare a creanţelor de la
debitori, legiuitorul dorind să pună la dispoziţia
creditorului o acţiune prin care acesta să-şi poată
valorifica dreptul de creanţă într-un timp scurt şi fără
parcurgerea altor etape, care sunt necesare pe calea
dreptului comun. Ea a devenit aplicabilã în faţa instanţelor
româneşti începând cu data de 15 august 2001 şi este menitã
sã permitã creditorului unei obligaţii care constã în
plata unei sume de bani, sã
obţinã rapid un titlu executoriu, fãrã însã ca, astfel, sã
fie nesocotite drepturile debitorului.
Legiferarea acestei noi proceduri speciale, prealabile şi
neobligatorii, reliefeazã interesul legiuitorului pentru
întregirea cadrului legislativ cu o procedurã care sã
asigure creditorilor posibilitatea obţinerii titlului
executoriu în condiţii de celeritate şi cu un efort
financiar mai redus. Astfel, prin reglementările aduse de
Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu
modificările şi completările ulterioare, s-a urmărit
înlocuirea procedurii de drept comun privind recuperarea
creaţelor certe, lichide si exigibile, printr-o procedură
mult simplificată.
Cererea privind somatia de plata
se depune la instanta competenta sa judece fondul cauzei in
prima instanta.
Exista doua conditii de admisibilitate a
somatiei de plata:
· existenta unui
inscris care sa ateste drepturi si obligatii pecuniare
asumate
· existenta unei creante certe, lichide si
exigibile.
Pe parcursul judecatii
pot aparea urmatoarele situatii:
1. creditorul primeste plata datoriei efectuate de bunavoie
de catre debitor ori declara ca este multumit cu intelegerea
asupra platii stabilita intre creditor si debitor - in acest
caz judecatorul inchide dosarul si pronunta o incheiere
irevocabila, care constituie titlu executoriu.
2. judecatorul va examina cererea pe baza actelor depuse,
precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au
fost prezentate, constata existenta unei datorii - admite in
tot sau in parte cererea creditorului si emite ordonanta
care va contine somatia de plata catre creditor, precum si
termenul de plata (acesta va fi intre 10 si 30 de zile, daca
partile nu se inteleg altfel).
3. judecatorul respinge cererea creditorului, considerand ca
nu indeplineste conditiile cerute de aceasta procedura si
emite o ordonanta irevocabila. In acest caz, precum si in
cazul in care, prin ordonanta, cererea sa a fost admisa in
parte, creditorul poate introduce cerere de chemare in
judecata potrivit dreptului comun. Ordonanta prin care
judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă.
În acest caz, precum şi în cazul în care, prin ordonanţă,
cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate
introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului
comun.
In cazul cand debitorul este nemultumit de
solutia instanei, poate introduce o actiune in anulare a
ordonantei, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia. Aceasta se
solutioneaza de instanat competenta sa judece fondul
pricinii potrivit art. 8 alin 4 si alin 5 din OG 5/2001. In
situatia in care actiunea a fost respinsa, hotararea
pronuntata devine irevocabila si poate fi investita cu
formula executorie, astfel investita ordonanta devine titlu
executoriu, care se elibereaza creditorului, totodata se
comunica si debitorului. Pentru ca procedura sa fie
indeplinita se poate solicita comunicare prin scrisoare
recomnadata cu confirmare de primire sau prin afisare la usa
instantei.
Exista deci doua modalitati prin care ordonanta initiala sa
ramana irevocabila: fie debitorul nu a apelat la actiunea in
anulare in termenul legal de 10 zile, fie a actionat in
acest sens, dar actiunea i-a fost respinsa.
Cel interesat poate face contestatie la
executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedura
civila. Prin contestatia la executare debitorul poate invoca
aparari de fond impotriva titlului executoriu, dar numai in
cazul in care nu a formulat cerere in anulare impotriva
ordonantei de admitere a cererii creditorului.
Alaturi de procedura prevazuta de OG 5/2001
privind procedura somatiei de plata a fost instituita si
procedura prev de OUG 119/2007 ca masura de combatere a
intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultatae din
contracte comerciale.
Aceasta ordonanta de urgenta este derogatorie de la OG
5/2001 si o norma speciala care se aplica doar contractelor
comerciale, asa cum sunt denumite in art. 1 din OUG 119/2007
“contractele comerciale reprezinta contractele incheiate
intre comercianti ori intre acestia si o autoritate
contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau
prestarea unor servicii contra unui pret constand intr-o
suma de bani” .
